25 de ani cât am mers prin ploaie

și ploaia nu s-a oprit

25 de ani cât am construit orașul în care ne-am îngropat

Corpurile

Visând libertatea

Suflete puternice agățându-se de bare de metal

Suflete slabe întinzându-se moi

Sub picioarele noastre

*

Pe voi nu vă iubește nimeni

în diminețile damnate

Aerul vostru și aerul nostru

Curge în ocean

De 25 de ani sângele iese la suprafață

și e atât de limpede lumina în diminețile înghețate

Lipsa de soare și

Florile putrede aruncate în jurul paturilor

*

Fără mișcare nu există tensiune și

aerul se ascunde

Fără mișcare ne apropiem

unul de altul

suntem deja exilați

suntem deja morți

și nu mai respirăm

în nopțile strălucitoare ale cruzimii noastre

*

Am să-i întreb când se trezesc

Care vor fi ultimele noastre cuvinte

Au văzut ei cum se stinge blestemul

Au putut vedea sub toată această ploaie

Delirând

Sau și ei au visat

Si ei s-au iubit

Cât noi am mers prin ploaie

și ploaia nu s-a oprit

25 de ani în care ne-am construit orasele

Cu dragoste

*

Sau și noi o să dormim liniștiți

25 de ani

cât vom mai merge

și ploaia nu se va opri

într-o veghe dementă

în zilele strălucitoare ale cruzimii noastre.