O mâna spală fața

ce o dăinuie

Miracol aproape de ziua

ce o tăinuie...

Prea(stre)curata ploaie
setea îmi ogoaie
si un vânt zburlește
plete de fete
ce preumblă in cețuri
lumina lunii-
visul îl dăinuie
la marginea lumii
la târâșul genunii
nectar din pocalul timpului
sorbit de acul anotimpului.

Vom mai trăi mâine o zi
susurând spre miazăzi
(clipocind ușor spre vest
doi din nord
și noi din est
eteeric palimpsest...)

......................

Pe palmele vântului
îți limpezesc părul

Suflu argint acolo
unde era aur...

Apoi adâncit și mirător
mă reîntorc pe aleile și
băncile din Eden Park.
Ingeri someri
dau rotocoale stingheri.
Clipa imi strabate irisul
si ma pierd de mine.
In cețuri.

Ploua pe clapele sufletului meu.
Interpretul este Dumnezeu.

Dar compozitorul sunt Eu?