In jurul meu o lume se pravale
Cu gemete de jale,
In haos, in gunoi si glod.

A fost si este doar un glob,
O palma de pamant incins
De pasiune, ura si iubire
Ce i se spune « Omenire ».

Am fost o « inima »
Sunt astazi « sange »
Si ma preschimb in « ochi »
Si-as plange.

O inima pierduta,
Un sange irosit,
Un sacrificiu inutil
Al unui inocent
Ucis cu lasitate de un pumnal
Al unui renegat sentimental
Pe care oamenii l-au aclamat « erou ».

Un animal de pus la jug
Si de arat batrana glie,
De pus apoi la temelie
De templu.
Zidit precum o Eva in templul lui Adam.

Ce indoieli mai am ?
Ce vise imi raman ?

O dragoste pierduta,
O lacrima cazuta,
Un idol inramat
Si templul daramat.

Iar eu, pe–o lespede, intinsa,
Departe de-acest spatiu si de timp
Sa uit ca sunt,
Sa mor razand
Si sa astept un timp pe cand « voi fi ».