kalipeto -
adândălade a fost zidar într-un morcov
prin mâna lui au trecut mii de cărămizi portocalii
praful lor i se odihnește și acum în plămâni
vocile prietenilor îi răsună încă în timpane
gata ajunge că nu facem un morcov babel
iar el se oprea dar nu înainte de a mai adăuga o cărămidă
vara când nu se mai putea munci
adândălade își lua concediu și pleca departe în frunze
cât e ceasul
au întrebat cei de jos
nu e niciciun ceas aici
e doar o fereastră pe care cineva a lipit
trei pagini din apocalipsa
zilele seamănă atât de bine cu nopțile
și ți-e întotdeauna sete într-un stomac de iepure
Poezie:
Comentarii aleatorii