Astăzi nu mai am despre ce să vorbesc
La geamuri s-au adunat ciori cu pene aurii ce-mi veghează umbletul
Spitalul e un loc prietenos unde îți desfaci mâinile când simți că gura nu mai poate rosti mamă
Pipăi fantomatic găurile care mi-au rămas
În cămașa lipită de trup în noaptea care a curs ca un fluviu din mine
Aș fi vrut poate să-ți spun că undeva în lume cineva sparge un pahar plin cu apă chiar acum
Însă nu e decât o glumă proastă menită să înduioșeze oamenii fără cauză
Și atunci zic hai să ne plimbăm printre mausolee
Orașul e plin de căruțe ce duc oamenii care nu-și mai cunosc pietrele din jurul casei