nu înţeleg de ce acest viscol are chef de joacă iar noi îl refuzăm
ne facem de treabă pe lângă sobă
mai luăm o gură de ceai
apoi citim ca şi când am desena fulgi de omăt pe filele carţilor
răsfoite de bunici preocupaţi de educaţia noastră

şi iarna are flori
la ferestre
cu atâtea forme de mâini care ne strâng inimile
ea nu este urâtă când o priveşti din casă
numai acela care nu simte zăpada topită pe obraji
nu înţelege frumuseţea
mereu se va plânge
derdeluşul şi-l imaginează mohorât
din poveştile lui creangă vin urători
cel mai mic abia îşi duce ciubotele prin urmele fraţilor mai mari
aud zurgălăi la fiecare pas opintit
în mirosol de colac proaspăt
ea nu are un cer pentru soare
ea moare cu soarele pe cer