In veac, de fiecare dată delatorii
În numele dreptăţii sfinte pe vecie
Au vrut să te conducă, zice-se, spre glorii
Dar te-au adus mereu in neagra sărăcie

Şi tot aşa acum la cârma ţării tale
S-au năpustit barbari lipsiţi de caractere
Să-ţi tragă vlaga muncii tale milenare
Şi să te-aducă cu de-a sila în durere

Şacali lipsiţi de suflet şi de Dumnezeu
S-au năpustit pe munţi, pe ape şi pe grâne
Ca să le fure fără teamă cu tupeu
Iar tu s-ajungi pe veci o slugă fără nume

În timp ce fiii lor aleargă pe planetă
Dupa distracţii şi trăiri aleatoare
Umilii tăi copii abandonaţi de soartă
Trăiesc în chin pe sub pământ şi trotuare

De vreme ce povara muncii chinuite
Ai dus-o în spinarea ta încovoiată
Ei şi-au clădit luxoase vile insorite
Ducând o viaţa în chiolhane şi-mbuibată

Copiii tăi dotaţi cu har şi minte multă
Sunt nevoiţi să plece-n lumea necuprinsă
Ca să-şi câştige prin sudoarea cuvenită
O pâine ce în ţara ta e interzisă

Poporul meu, e ţara ta în destrămare
Şi pe un drum necontenit spre miazănoapte
Planificate de străini din neagra zare
Să-ţi sugă vlaga ta pe veci dacă se poate

Poporul meu, trezeşte-te la lupta dreaptă
Că viaţa ta e-n mâna marilor nemernici
Ce vor ca ţara ta s-o şteargă de pe hartă
Iar noi să fim mereu ca ei netrebnici

Când goarna luptei va suna sub sfântul soare
Sub tricolorul sfânt a nu ştiu câta oară
Te rog să vii, poporul meu, cu mic cu mare
Să măturăm prin jertfă pleava de pe ţară

Apoi prin aspre legi, dar pline de dreptate
Şi prin puterea ta de veacuri dovedită
Să punem mâna pe borfaşi dacă se poate
Ca viaţa ta să nu mai fie terfelită