Gura mea sărută buzele coapte din umbră
rosteşte dulcele gust al iubirii,
amarul din aşteptări
trăind în bucuria verdelui crud.

Până vei înţelege schimbarea
din sufletul meu scăpat de constrângeri,
apele vor fi mereu altele

şi deasupra flacăra aceleiaşi comori.

Hrănit cu şoapte însetate,
poate voi găsi filonul
în dimineţile de flori,

să-i sorb lumina înecată-n lichide.

Am să pun în cuvinte cântecul
cu noduri ce rup
frânghiile inimii tale,
într-o noapte de mai
desprinsă din grădina ploii

ori din lacrimi topite
ce curg în oglinzi de stele
mirosuri de sare.