Pe linia umărului stâng plânge o pasăre de iarnă
cu aripile-n dezechilibru îndepărtează ninsoarea
şi se hrăneşte cu întunericul din mine
lăsându-şi umbra ciuruită cu ciocul.

Îmbrăţişez ideea că ţi-am furat inima
însă n-o aud cum bate
doar dragostea mea într-un lac secat
ori poate ai uitat să te naşti.

În casa de după colţul din dreapta
unde cu siguranţă ai apărut la fereastră,
ochii mei au simţit gheara de pasăre
într-un surâs de femeie.