Doar urmele las pământului
mă desprind de umbra ce mi-a stat aproape
patruzeci de ani
să mă înalț precum un gând
în simfonia iubirii
am rătăcit destul în zdrențele timpului
multe păcate mi-au ținut de urât
când gura mi se usca de multă pustietate

Doamne am golit paharul acesta
te rog varsă peste suflet nemurirea
împărtășește-mă cu pâinea vieții
cu care hrănești îngerii
la cina cea de taină
vreau o firimitură de fericire
să nu-mi duc mila
la masa bogaților
aprinsă cu torțe de chipuri strivite

ei și-acum ciocnesc pe proprietățile inimii
cupe de lacrimi din rodul unei dureri
suportate cu pântecele goale
apoi lătră în adâncuri timpul
cu rădăcinile înfometate de lumină

azi vreau mai multă putere
să le pot închide în nas
fereastra sufletului.