singurătatea nu poate închipui pe altcineva
suntem prea orgolioşi în inimile oamenilor
iubim în tăcere
zilele

gândurile scormonesc capete plecate
din pricina unora
ascundem fericirile de noi înşine
ne temem
cu şansele de a renaşte în mâini

în albul privirii
visele neîmplinite sângerează la aripi
copiii nedoriţi încearcă zborul pe sufletul gol