Aș îndrăzni să gândesc lumea
zidită din cuvinte lustruite, pătrățoase,
cu ferestre care împrăștie întunericul
să văd înălțimea cerului tot timpul
ca într-o oglindă cazută-n gânduri
la țărmul întelegerii noastre greoaie.

Într-un castel pe marginea râului
să adorm pe un pat incendiat de flori
prima noapte stropită cu raze
dincolo de cortina trasă a sufletului