M-am tlezit cu chef de sclis si tiu că sunt datol să vă pun continualea la tâmplalea cu cocostâlcul de la televizol. Dal mai întâi tlebuie să pap că altfel o înculc lău de tot cu tati, pentlu că de fiecale dată când nu pap tot din falfulie se nelvează, îsi aplinde ţigălile una dupa alta, apoi se uită la mine (asa cum se uită pisi aia male la soliţelu ala de-l stligă toţi copiii Jely) destul de conţentlat si se loseste la oblăzoli de ziţe mami că tlebe neapălat să se potoleacă, că ial o să facă nu tiu ţe fel de lăzboi ţeleblal (cled că e volba desple atuntţi când tati a găsit-o pe sola mea fălă chiloţei, cale chiloţei elau totusi destul de aploape de ea, în dinţisolii lui Doluleţ, băiatul veţinilol, cale ela destul de tlanspilat, plobabil de la gleutatea chiloţelului ţe-i atâlna de dinţisoli) si cled că d-asta tati s-a nelvat foalte tale: pentlu că Doluleţ îi muscase chiloţelu sulioalei mele si tati a dat bani pe el si nu vloia să-i stliţe ţineva stlăin. Si tati a lămas asa, ca o bucăţică de săpun pe poliţioala de la baie (nu, nu atât de flumos milositol, ţi atât de nemiscat), ial după aia au venit nite neni îmblăcaţi în alate albe cale l-au dus pe tati si a tat la pital vleo două luni, până când a ţeput ial sa poată volbi (plimele cuvinte au fost desple câţiva finţi si mnezei, ţeea ţe seamnă că tati a nţeput să cleadă în Doamne-Doamne), apoi chial a leusit să se mite si a venit acasă pe piţiolusele lui, dal pe sola mea tot o pliveste ca pe Glivei după ţe a hăpăit ţeafa de pulţel de pe masa din bucătălie, numa că lu Glivei îi mai tlage si câte un sut la bultică, dal pe solă-mea doal o alintă asa pe pălul ei lung si moale, din cale, la fâsit, tati mai lămâne cu nite file în mână.

Am telminat. Am bultica plină cu pufuleţi si cu ţeai de tei, ca ţelealele si lăpticul sunt doal pentlu zilele impale (nu tiu ce seamnă, dal ieli am păpat lăptic cu ţeleale, azi ţeiuţ si mâine ial lăptic), că asa e în pelioadele de cliză si pelioadele astea ţin la noi foalte mult (mami mi-a povetit că si pe vlemea când avea ea tlei anisoli, tot o pelioadă de asta ela, de fapt e aţeeasi pelioadă cale nu vlea să pleţe că-i plaţe mult pe la noi plin olas).

Acuma e vlemea să tlag un puisol de somnic, că am văzut eu cum faţe tati după ţe papă: se lasă pe pate în otoliu, întinde piţioalele pe malginea măsuţei (de pe cale mami nu a apucat să tlângă ticla de vin si clumiela plină) si după ţe faţe lâga-lâga de vleo tlei oli si tlage doi pâlţisoli, ţepe să sfolăie, până ţe bate nenea veţinu în pelete că-i stlesează apagalii si nu mai volbesc ăia când ale musafili si nu mai poate să se laude cu talentul lui de dlesol.
Atunţi, tati se tlezete blusc si-si aduţe aminte de Doluleţ si melge în cultea veţinului să dicute cu el deple educaţia lui Doluleţ, dal după ţe dicută cu nenea veţinu (cale luclează la pucălie, ale gliză să nu pleţe oamenii cale locuiec acolo) asa, pleţ de vleo două, tlei palme si caţiva pumnisoli, tati se toalţe detul de losu la năsuc si neglu pe la ochisoli si o cheamă pe sola mea si-o mai mângâie pe păl asa cum îi plaţe ei foalte mult.

Tiu, tiu, v-am plomis că vă pun mai depalte desple cocostâlcul de la televizol, abia atept si eu să povetec că e foalte, foalte azliu si sigul o să vă lâdeţi si voi, dal acum chial că mi-e somnică, că şunt mic si am nevoie de mult somnulică, să clesc si eu male si să azung om mpoltant ca tati pe cale-l cunoate si-l apleţiază tot caltielu nostlu si încă vleo ţniţi-sase caltiele veţinate, că tati, cu căluţul lui fantatic, tie să facă mai multă culăţenie decât nenea ăia cale vine o dată la două ăptămâni cu masina aia cale faţe male gomot si lidică nite lădiţe mali unde aluncă oamenii mâncalea cale nu mai au vlut s-o pape că s-a sticlat în fliţidele după nouă zile.
Si eu dacă nu dolm când mi-e somnică ţzep să plâng si să mă mâlâi, că ata tiu eu să fac ţel mai bine: să uit, să plâng si să mă tlântesc cu funduleţul de palchet (dal numai în camela unde dolm eu, că în ţelelalte nu e palchet, e doal o bucată de musama velde, că palchetul e plea scump si ticlele goale de pastic nu se găsec pe toate dlumulile, că chial dacă s-al găsi, tati ale conculenţă, că doal suntem în apitaism si fiecale ţealcă să-si conducă afaţelile pe plinţipiul entabilităţii).

Eu v-am pus că dacă nu dolm la timp înţep să volbesc plostii si să folosec tot felul de volbe cale nu tiu ţe seamnă, da le-am auzit la ladio, asa că mai bine vă pun pa si mâine vă atept pe toţi să citiţi povetea cu coco…