săptămâna începe cu un blues,
adică
un cântec îngrozitor la limita dintre
give piss a chance și vin alegerile
și ni se măresc salariile -
nii boală, gestanta prazului măsii
de viață, o vacă la bec, o
căruță cu fier vechi și o tânără demoazelă
care între admiterea la conservator
și castingul la ciao darwin alege să pună
trei bobi de fasole pe vată udă -
ia loc în fața geamului și așteaptă
să surprindă blocurile înfrunzind

și pe urmă multă, multă muzică populară,
ruralizarea vieții, neața fă, sărut-mâna
lele, ludovic XV versus căpița de fân și
chiloți antisexi de parcă cineva ne-ar fi spălat
creierii, pronto un italiano vero. dau faliment
fabricile cu textiliste și arborăm mina aceea
de fericit schizoid: apostolache, temistocle,
ieeeeeeeeeeee, cineva ne prinde de guler și ne
urcă înapoi pe trotuar din calea unei rachete
deștepte pe care tronează un sticker enorm,
o roșcată, picior peste picior, cu pulpele dezgolite.
dedesubt
EXISTĂ VIAȚĂ DINCOLO DE FORMOL?

vecina mea de alături, care face sex enorm,
neprotejat și cu bașii prost reglați,
sărut-mâna fă, ai ceva împotrivă dacă
surzesc brusc și inopinat?

vecina mea de alături știți, eu sunt mută,
nu prea-s femeie de lume, noroc cu posturile
erotice care emit și în timpul zilei mi-e
dor de țară, de iarba verde, de poale-n brâu

săptămâna începe pe la patru,
daniela începe să ghiorfăie,
minunată această patrie, să tot iubești,
să tot tai săptămânile pe torsul
unei femei care este -
totuși, treci fă în spate dacă vrei să cobori la macdonals.

aruncă-ne doamne un măr,
să avem ce mânca atunci când nu vom mai
rămane decât eu și cu ea!