pe nevasta lu romică au găsit-o moartă în casă lîngă ușa de la intrare. pe bărbie se scurgea un firicel de sînge. în rest nimeni nu știe ce avea. înainte să fugă cu un patron de gater de pe valea muntelui romică o internase la bisericani. acolo l-a și cunoscut pe patron. cînd a venit itm-ul să-i închidă gaterul fără autorizație atunci au găsit-o.

acum romică mormăie tot timpul: așa-i trebuie. de copii nici nu vrea să audă. fata mijlocie a fost capul răutăților. cînd o implora în genunchi pe nevastă-sa să nu se ducă cu patronul fata cea mijlocie nici nu s-a uitat în urmă. a plecat prima după mă-sa. a dat peste un țigan a făcut doi plozi. într-o noapte țiganul s-a dus la furat cupru. l-au prins comunitarii și jandarmii într-o razie și l-au dus la penitenciar la bacău. i-a scris din pușcărie să-și vadă de viață. acum ar vrea să se întoarcă dar romică nici nu vrea să audă. de fiu-său a crezut că a scăpat. ca să se răzbune pe mă-sa nu i-a făcut buletin decît înainte de bac. timp de o lună jumate n-a știut nimic de el. s-a întors cică din spania dar romică nu crede nimic din poveștile lui.

eu dacă am cartofi și ouă mi-e de-ajuns spune el. restul să se descurce. pute tot timpul a second hand. cînd n-are de lucru stă la colțul străzii și o urmărește pe doamna geanina. vinde la magazin și nu i-a venit să creadă că de ziua ei romică i-a trimis printr-o firmă de curierat un buchet de crini imperiali și o vedere. ceva cu o statuie nici ea nu mai ține minte.

*

în scarborough fair viața se scurge după chipul și asemănarea omului. la cîrciuma lu nea petrică polițiștii comunitari joacă table. la spital lucrurile s-au mai liniștit. nimic spectaculos nimic elegant. doar o isterică s-a prezentat la spital crezînd că a fost mușcată de șarpe. chiar glumeam cu asistentele că s-o fi uitat prea mult la ăia care cred că au cîte un șarpe în burtă. asistenta șefă e dusă rău. am întrebat-o într-o zi ce noutăți mai are și ea îmi zice: e criză nu mi-a venit ciclul din '96.

*

iarna romică se laudă tuturor că la el în apartament sînt -15 grade ca popa. s-a debranșat să le facă în ciudă ălora de la gaz. cînd stau la o bere cu el ochii i se mișcă rapid ca o minge de tenis. e aproape uman. o urăște pe geani pentru că nu i-a spus nimic de moartea nevestii. dacă ar fi știut ar fi adus-o acasă să o îngroape. așa a îngropat-o primăria de pe valea muntelui. ca pe un maidanez au îngropat-o.

în fiecare dimineață trec pe la șefa de la urgențe. nu-mi știe numele dar m-a poreclit băiatul care zîmbește tot timpul.

*

în scarbourouh fair nu e nici un basm. au început să cadă castanele. e semn că a trecut timpul. aici timpul se măsoară după căderi. au căzut dudele au căzut perele au căzut castanele au căzut nucile. aici nu există anotimpuri. doar timpuri. timpul dudelor castanelor perelor nucilor. nu există centru sau străzi. există la băncuțe statuia lui roman mușat sau arteziana. se moare destul de rar iar cînd se moare lumea merge în spatele cortegiului fericită. toți vor să fie siguri de moarte pentru că abia apoi să se bucure de viață. într-o zi o să ți le arăt pe toate. am să fac din ziar bărcuțe am să-mi cumpăr o baghetă tot ce ating o să se transforme în jucării cu cheiță. o să le pun în bărcuțe iar ție am să-ți fac un port în care să le primești. o să învîrți cheițele și toți vor exista pentru tine.

*

anița are nouă ani. domnul cumpărați nuci? zece nuci un leu. are o cămașă lungă ca de pușcăriaș. o pușcărie în care toți încolonați și obscuri se îndreaptă spre ceva și tot mai rar spre cineva. a bătut toți nucii din oraș. ba chiar a încasat și o piatră în cap de la un țigan care a alungat-o. are nevoie de bani pentru școală. îmi spune că și-a pus toată speranța în dracu poate o să-l ia pe tatăl ei pentru că tot ce cîștigă din vînzarea cartoanelor se duce pe trotil. face un semn discret păpușii din sacoșă să nu-l deranjeze pe domnul. lui nu-i plac nucile dar i le dă ieftin. mai are cîteva zile de bătut copacii cu pietre să cadă nucile. mai are cîteva zile în care o să fie bătută cu furtunul de la o mașină de spălat pe care taică-său o găsise la gunoi.

*

în scarborough fair se lansează în fiecare zi cîte aeronavă spre lună. oamenii ticsesc aeronava cu acatiste. ei cred că pe lună s-ar afla sfîntul anton. se roagă pentru orice. să cîștige echipa de handbal să le aprobe banca un credit pentru o sobă de teracotă să fie ridicată episcopia romanului la rang de arhiepiscopie. pentru cei care vor să evadeze orașul e înconjurat de poduri. două rîuri s-au vorbit că oamenii sînt prea frumoși ca să plece așa că mai bine i-ar ține pentru tot restul vieții în brațe. curios e ca nimeni nu evadează. o evadare nu-și are rostul dacă în alt loc nu însemni nimic și trebuie să uiți tot ce știi despre viață.

*

la nea petrică a venit toamna. se jură pe băiatul lui care e șofer de tir că a venit. au băut un vin de recaș au jucat o tablă nea petrică i-a dat marț. după-amiază crîșma se umple de parcă au căzut toate castanele de pe alee. cei mai gălăgioși sînt scînteie și harbuz. scînteie are pe mobil muzică populară. îl deschide și încinge o horă cu harbuz. romică se ceartă de unul singur. dacă ar avea o mitralieră ar stîrpi toți țiganii sau ciorile cu reacție cum le zice el. e nervos și pe geani. de doi ani n-a mai trecut pe la ea la magazin. geani se iubește cu un pocăit care crește albine și e fotograf. la sfîrșit de an face poze de diplomă pentru elevii care au terminat liceul. se mai dă pe la vreo absolventă dar n-are succes. în schimb e gelos de mama focului. pentru că geani n-a vrut să se mărite cu el și pocăiții l-au dat afară din biserică.

*

cînd eram copil mă juram în fiecare zi să mă trezesc dis-de-dimineață să văd cum bunică-mea dă vaca la cireadă. mi se părea grozav să văd toate vacile satului adunate la un loc. nu reușeam niciodată să mă trezesc și-mi era ciudă. o vedeam doar seara cînd bătea cu coarnele în poartă. rareori se rătăcea. o dată în loc să vină acasă a ajuns pe malul siretului. atunci bunică-mea s-a dus după ea. a prins-o o ploaie torențială și pe bunică-mea a lovit-o trăsnetul. a scăpat dar de atunci vaca nu s-a mai rătăcit iar eu mă minunam cum dumnezeu știe întotdeauna drumul spre casă. cum dumnezeu știm întotdeauna drumul spre casă. cum dumnezeu știm să ne rătăcim dar nu uităm niciodată drumul spre casă.

*
astăzi e mai calm. la urgențe a cam bătut vîntul. doar un nenorocit care și-a bătut un cui în cap. în rest nimic important. poarta bunicii a ruginit. arată ca o piele carbonizată. mă gîndesc de cîte ori am vrut să intru în oameni să văd ce simt ei. cum simt. ce lucruri li se par importante. dacă le e cald sau dacă tremură incontrolabil la fel ca mine cînd le e frig.
cum urăsc.

*

în scarborough fair se lansează în fiecare zi cîte o aeronavă pe lună. acolo anița crede că se află o mulțime de nuci. oamenii ticsesc aeronava cu acatiste. se roagă pentru orice fleac. să găsească un loc de muncă în amsterdam. să vină la casa de cultură o trupă de teatru din chișinău. un acatist nu-și are rostul dacă în alt om nu însemni nimic și trebuie să uiți tot ce știi despre tine.

*

nu ți-am mai scris demult dar asta nu înseamnă că viața în scarborough fair a dispărut ca după o imensă glaciațiune. doar că la un moment dat m-am gîndit că cele mai multe lucruri se spun prin absență.

*

în scarborough fair se trăiește în două moduri. lent ca să ai timp să-ți aduci aminte și rapid ca să nu ai timp să-ți plîngi morții.

*

mare eveniment săptămîna asta. am achitat ultima rată la credit. mă duc bucuros la bancă să-mi închid contul. ofițerul de credite mă verifică totul e în regulă. apoi mă întreabă: cardul îl mai folosiți? normal că îl folosesc doar pe el mi se pune salariul. a deci salariul îl încasați prin banca noastră. nu dom'le n-am eu treabă cu banca voastră. atunci la ce vă trebuie cardul nostru? da eu n-am nici un card de la voi. păi uitați în calculator figurați că aveți card de la noi. du-te dom'le eu n-am avut în viața mea card la voi. păi uitați aici scrie că ați solicitat dumneavostră. ei pe dracu. la vremea cînd am făcut eu creditul carduri vedeați doar în reclamele din champions league. păi e solicitarea dumneavostră așa apare în baza de date. dom'le să ne înțelegem. nu am făcut solicitare nu am primit niciodată și nu am folosit niciodată card de la voi. vreau să văd și eu solicitarea aia. știți e la arhivă și durează destul de mult că e credit vechi. eu mi-am făcut datoria că v-am văzut băiat tînăr și v-am spus ca să nu mai plătiți comisioane de administrare. ca să închideți cardul trebuie să plătiți o sută de lei comisioanele de administrare mai vechi. următorul.

*

ziua începe pentru fiecare după cum îi e norocul. probabil că atunci cînd m-am născut s-a terminat provizia de stele altfel m-aș fi născut și eu cu una în frunte. de aia îmi încep ziua la centrul de primire urgențe. ori poate în altă viață am fost preot militar și citeam biblia la căpătîiul mutilaților. cred că așa se explică de ce am ajuns să contabilizez. să vedem marfa pe ziua de azi. trei bețivi. un sinucigaș care a băut alcool sanitar. trei femei care au mîncat mici expirați la festivalul toamnei. un accident rutier. șoferul a intrat în stop cardio-respirator l-au resuscitat o oră degeaba. fifteen men on a dead man's chest.

yo ho ho and and a bottle of rum.

ies afară bag două degete în gît. vomit nori în formă de lebede.

*

am aflat ieri că a murit un preot care mi-a fost profesor de religie. oare ce-ar fi trebuit să simt. mi-am adus aminte de orele de religie din liceu. preotul era directorul nostru spiritual și făcea lunar drumuri la vatican. noi aveam un catehism de vreo patru sute de pagini pe care îl învățam la orele de religie. bine. unii învățau eu știam doar numărul de pagini. nu ne asculta niciodată dar cînd se întorcea de la vatican organiza concursuri. scotea cîte zece elevi în fața clasei și punea întrebări. cine răspundea la cele mai multe primea un premiu. nu am participat la nici un concurs. o singură dată am vrut să particip cînd premiul cel mare a fost un glob de sticlă care avea în interior ieslea pruncului și dacă îl întorceai începea să ningă. ar fi fost fain să-l am pentru că mai văzusem așa ceva în videoclipul black or white de la michael.
și totuși ce-ar fi trebuit să simt.

*

mai mult decît în oricare loc în scarborough fair viața e o sumă de alegeri. dacă amicii iubitului tău te fac poștă apoi te ard cu țigara prietenul tău nu face nimic și tu alegi să te măriți cu el e o alegere. dacă un bețiv se pișă noaptea pe un perete de bloc îl vede poliția comunitară îl legitimează el face scandal patrula cheamă jandarmii care îl transportă la secție unde îl bat de-i sună apa în cap e o alegere. dacă doi prieteni se-mbată la o terasă fac scandal că nu mai sînt serviți se iau la bătaie cu doi polițiști comunitari în civil și unul dintre bețivi încasează o sticlă în cap apoi sînt duși de jandarmi la aceeași secție și mănîncă aceeași bătaie e o alegere. în scarborough fair nu există alegeri corecte sau greșite. există alegeri pur și simplu.

*

republica moldova a ridicat vizele pentru cetățenii români. poate vreodată îmi vei arăta orașul tău noaptea. neoanele să-mi tatueze pielea ca să nu uit nimic din ceea ce ești.

*

n-am fost niciodată adeptul sinuciderii deși uneori gîndul că aș putea scăpa mai repede m-a săgetat așa cum noaptea farurile unei mașini înțeapă ochii. în scarborough fair există un timp pentru toate. priveam la capul scalpat al șoferului pe care medicii încercau să-l resusciteze și m-am gîndit brusc oare dacă aș muri cum vor afla cei care m-au cunoscut. cum va afla ioana dana victor sau alții. poate nu vor afla și vor trăi cu gîndul că umblu pe coclauri că m-am dus la frate-miu în londra sau că în fiecare dimineață contabilizez accidente rutiere și sinucigași. mă vor urî pentru că nu mai dau nici un semn. nici de viață nici de moarte.

n-am fost niciodată adeptul sinuciderii nu pentru că n-am găsit o metodă mai puțin dureroasă. moartea nu doare ci ultima clipă de viață. încă din prima zi cînd mi s-a pus pata să trăiesc am decis că în fiecare zi se întîmplă ceva. o mică minune sau o explozie ascunsă pe care merită s-o vezi. chiar și cu ochelari special concepuți pentru o eclipsă.

azi îți voi spune despre lucrurile frumoase care mă țin în viață.
de cîteva luni în fiecare dimineață cînd mă duc la serviciu în fața spitalului de psihiatrie drumul meu se intersectează cu drumul unei femei. are părul negru ca bituumul fierbinte și creț ca vălătucii de sîrmă ce împrejmuiesc un lagăr în care te-ai bucura să fii captiv. în fiecare zi la opt fără zece ne întîlnim ne aruncăm o privire scurtă apoi ne depărtăm.
azi noapte am visat că ne-am întîlnit iar și eu i-am zis bună dimineața.
dimineață am plecat la serviciu și bineînțeles la opt fără zece ne-am întîlnit. mi-am adus aminte de visul de azi noapte și-am început să rîd. a rîs și ea.

încă un lucru.

mă întorceam de la centrul de primire urgențe și așteptam să trec strada. o femeie s-a repezit la mine și m-a îmbrățișat. nici n-am avut timp să arunc țigara. era prima fată de care m-am îndrăgostit vreodată. mi-am adus aminte cum în generală după ce învățasem ceva engleză îi scriam bilețele de dragoste în engleză ca să nu citească maică-mea. bilețele pe care nu i le-am trimis niciodată și care au stat într-un sertar pînă le-a găsit maică-mea și m-a pus să i le traduc.

eu asta cred. în fiecare zi din toate cele cîte mi s-au dat se întîmplă ceva care mă ține în viață. dacă nu se mai întîmplă nimic atunci mi s-au terminat zilele.