eu sunt prietenul tău

mi-am închis liniştea unde oamenii nu au rămas întregi
iar tăcerea mi-o măsoară insectele ca pe un doliu început
în nesfârşirea trotuarului
acolo
picioarele mele se chinuiau să urce cuminți

m-ai întrebat ce ai pierdut din viaţa mea
și eu ți-am vorbit despre tremurul în pantofii mei de orăşean
dorința de a nu mă vindeca niciodată de versuri
...........................................
asta sunt eu: zilnicăriile tale

aş vrea
să-mi donez inima unui spital fără uşi
să-mi scrie cu majuscule în foaia de observaţie
viu imediat