de la biserică pînă la piaţă se moare de soare
suntem copiii veacului urlătoriu de sine
cum trecerea lină a găsit văgăuna
noi am căzut în cascadă
spre fund

acolo va fi izbăvirea
în ceriu dumnezeu se usucă de nestrigare
e rău tot mai rău cu făpturile sale
ce mor de la biserică la piaţă în arşită
nu în războaie

pînă mai veac treceam lin ocoleam văgăunile
pînă mai veac ne hrăneam cu pîine şi cuvinte
iată cascada fierbinte
a mersului la piaţă
cum mersul spre ultima gură
de vorbă.