Se-ascund liliecii
în peştera umedă.
Îi sperie zgomotul.
Şi zilele curate.
Cuvintele aspre
le zgârie auzul
Se-ascund liliecii.
Nu vor timpane sparte.

Doar seara pe-nserat
când soarele apune
trezită-i aşteptarea
şi zboară mai departe;
Se simte mirosul...
proaspăt de sânge
şi coasa ascuţită
luceşte alb în noapte.

Se-aud liliecii
cum ţipă în neştire
şi-n lăcomia lor
pătrund mai departe;
în inima pădurii
nedespărţite aripi
şi setea de sânge
doar bufniţa răzbate.

Se văd liliecii
ciorchini înfloriţi.
E linişte acum
şi timpul ne desparte.
Pe vechile cărări
doar umbre de mormânt
S-au dus liliecii
şi stins rămâne noapte.