Plouă torenţial.

Picură de prin pământ, de prin asflat, se scurge de pe blocuri înalte,
se prelinge de prin copaci şi de pe stâlpii de iluminat... în înalt;

plouă spre cer, în bălţile din nori.

Tălpi ne-uni(ce)-forme calcă anost asfaltul ud, picături de apă de ploaie cad
de pe pantofi pe umeri şi pe cap... fără umbrelă, fără ochelari, fără joben.

Ce picături frumoase-i curg pe ten,

intrată-n Barul de Fum, o Ea, amantă a cuiva. Întregul sună lichid până şi
vaporii din muzică de jazz; o ceaţă interioară umple paharul de rom,

dintr-un unghi static neluminat prea bine,

pe o masă de lemn... un domn schiţează nuduri ale unor prostituate
ce au săvârşit cele şapte păcate, neiertate de lacrimile ce-au curs pe frunţi.

Interior gălăgios...

pe geam se scurge ploaia-n sus; lumini exterioare urcă-n jos pe străzi, pe trotuare,
uşa se trânteşte-n urma unei siluete, prinzând degete de ploaie-n toc, ce sar în prag (pic-pic-pic).

Eu-ul a fost văzut ieşit dintr-o sală de cinema,

printre stropii de ploaie ce i se ridicau pe faţă înflorindu-i gândurile scurte într-o peliculă,
editată bizar în anumite secvenţe de ploaie... un film de 16 mm.

În Piaţa Mare,

un tip îmbrăcat în costum de scafandru defilează printre oamenii necoloraţi,
în juru lui se pierde culoarea, iar porumbeii înoată aproape de asfalt,

iar peştii zboară prin bălţile cereşti...