noapte
de toamnă
alb început
singurătatea
cerne
visările de lut
fruct descojit
prin umbre
amare...
fire de nisip
prelinse
unul câte unul
în deşertul iertărilor
acelaşi gest
încetinit
împinge
pădurea
spre margini

ziua o mut
la piept
clipele
ard în mine