Octombrie! Bat norii de cenuşă
Cu albe picături de untdelemn
Şi despărţiri în zăvorâta uşă
A sufletului - foc în trup de lemn.

Pe-ncheieturi, cu zangăt de cătuşă,
Cad frunzele dintr-un copac nedemn,
Iar tu, la poala lui, ca o păpuşă
Stricată-mi spui cât de puţin însemn.

Săgeţi din păsări căutându-şi sudul
Ţi-ndrumă pasul moale şi august,
Iar eu rămân să-ţi duc sub pleoape nudul,

Să îmi amestesc sângele cu must
Şi-n spuza încă fumegandă crudul
Şi vechiul adevăr din noi să-l gust.

7.10.2010