mult prea departe de aproape
şi mult prea aproape de nimic
cineva a creat timpul şi m-am închinat lui
trecut prezent viitor
sfânta treime a fricii de eternitate

am iubit zeii de sticlă
(şi eu după chipul şi asemănarea lor)
ah, dacă frumuseţea ar fi putut
să oprească timpul în loc...

...aş fi dorit să fiu o femeie
neasemuit de frumoasă
în zidul manolic al ochilor celorlaţi
aş fi dorit să mor

dar dragostea care trebuia
să-mi iasă pe gură
a devenit piatră
mi-am legat-o de gât
şi m-am aruncat în propriul meu sânge
ştiam că nimeni nu este profet
în inima lui

în zadar am aşteptat înţelepciunea
primăvara veşnică
a cuvintelor sale
am cugetat... deci m-am scufundat adînc
tot mai adînc şi fără colac de salvare
adevărul a ieşit la suprafaţă
sufletul rezidual
al gîndurilor abisale

cât despre aduceri-aminte
tenere ogni speranza voi ch’entrate
sexul este singurul infern accesibil
cu drum de întoarcere

14 iulie 2011