Izvorul neliniștii, spaima
înfig sulițe-n aripile lumii
umbrele se ascund dupa copaci
părul se albește dintr-odată
coboară nălucirile întunericului
și prezentul se umple de cenușe.
Fluturi ochi de mort se plimbă-n noapte
broboane sticloase se varsă-n rouă rece
peste flori adoarme devreme zumzetul,
acolo n-o să fiu niciodata.

Mă așteaptă senină iubirea ta
purpură nepotolită de nemurire
peste carnea ei plină de nerăbdare
o să-mi pună singurătatea opreliști
și tu dormi răstignită-n gând
ca o sirenă la răscruce de valuri.