prea tîrziu acum pentru cuvinte
mori de vînt cad peste noi
marele poem explodează în crengi
nimeni nu mai are nevoie de el
un hindenburg pentru nemurirea noastră
alergăm înfășurați în rafale
ca niște semizei exilați
ziduri se năruiesc scări
spre mansarda strivită de ape
ca o arcă prăbușită peste cărți
trupurile noastre eșuate