Ce spectru prielnic sculptează
O toamnă de primă duzină,
Această răscruce străină,
Mă vrea într-o frază.

Îi spun de iubită ceva,
I-arăt un portret terminat,
Și toamna s-a pus pe cântat
Aria mea.

Din frunze, un tren pentru noi
Oprește pe-atâtea cuvinte...
Poetul o ia înainte,
Și eu, înapoi.