Despre o buză

imaginea utilizatorului Ioan Bistriteanul
ştire

e un mileniu în care oamenii se văd mici
-zic mileniu nu secol secolul se vede mic-
şi eu merg pe jos
încă mai ştim să păşim nu prea ne interesează
transformările din galaxie
ştirile se reduc spre fapt-divers
ba chiar viaţa se reduce la cîteva activităţi
cum ar fi munca şi relaxarea stupidă
aceea în care stai în pat şi priveşti la televizor
oameni mici

ieri au vorbit despre o buză o buză ca toate buzele
care a suferit o transformare majoră
raportat la mileniu şi galaxie
cîteva grame de silicon şi operaţia reuşită nu e mare lucru
dar oamenii se văd mici cît un secol
îşi desenează viaţa pe corp
iubita maşina inima chiar
pe corpul mic cît un secol
şi păşesc unii pe lîngă ceilalţi se privesc cum ar privi
o gaură neagră
şi atunci iau aminte

cînd văd viaţa neînsemnată a celor din jur
iau aminte
zic despre mileniu că le-ar ajunge
să-şi tatueze fiecare centimetru de piele
că şi mileniul e mic iar ei vor zbura în alt mileniu
prin galaxie
unde nu vor mai păşi niciodată

oamenii îşi tatuează pe corp
o gaură neagră
înconjurată de buze mai mari
cu cîteva grame.

Comentarii

iti scriu la acesta

am citit cateva texte ale tale. initiezi "socializari" interesante, cu verva si simpatie, deschizi subiecte insolite, spatioase, dar te desfaci prea mult, spre final. ai tendinta sa lasi prea des dicteul sa te stapaneasca. senzatia este de caiet dictando pe care il incepi curat, cu grija si placere, cu dunga trasa frumos, dupa care te plictisesti si incepi sa desenezi haotic, ce-ti vine, printre randuri. imi place a ti-ai fixat un univers poetic, dar trebuie sa insisti mai mult la stil.

Mii de scuze

Ioana, pentru întîrzierea răspunsului. Aşa este. Eu pornesc de la o idee. Dacă nu e, nu scriu. Poate mă pierd spre final, nu am răbdarea să revin pe text, să îl şlefuiesc. Mulţumesc de trecere şi semn. Iarăşi scuze.
LIM.