Hemoglife
Verbum
rutina braţelor peste claviatură
transcrie glife pe ecran
din sentimente reprimate, vetuste
atât de calmă îmi pare întoarcerea în cuvinte
matură, povara lor afectivă
cine ar fi crezut că voi supravieţui mâhnirii
respiram aerul unui quasar îndepărtat
insomnie acută dincolo de retine epuizate
mă îmbrăc acum cu umbre de măslini
convalescenţă într-o acalmie temporară
nimic nu este permanent în ochiul furtunii
forţe contrarii se desfăşoară în mine
quarcuri foşnesc subtil
celule mă recompun intermitent
incompletă, inima răz-
bate
Hemoglife
Perla
în aprilie îmi dezgrop morţii, algele, epavele
întredeschid inima pentru alt bob
de nisip
reziduu dintr-un veac recent
trăire redusă la o gămălie de sidef răscolit
cu viscole în sângele meu
nu mi-ai dat timp să iubesc, tată
atât de aproape ne-a fost dansul respiraţiilor
în primăvara astmatică
atât de tangibilă, limba de moarte a trecutului
ţi-a alunecat de sub buricele degetelor
perlă
Hemoglife
Agitaţie
mişcare redusă progresiv la serenitate
încetinite - respiraţia şi convulsia
ritmică a inimii
urmărind cum lumina lunii octombrie
se lichefiază în răşină
şi totuşi atât de greu de stăpânit arta
de a încremeni
chiar şi închis în chihlimbar
mările te macină şi ridică la ţărmuri
instabile
Hemoglife
Şapte ani
în amintiri nimic nu se schimbă de când
timpul s-a dezis de tata
în Boroaia se mai taie cu aţă mămăliga
ciupercile se tăvălesc în sare
pe plită încinsă
broaştele sfinţesc apa din fântâna
unde am lăsat să cadă găleata putrezită
cu lumânare aprinsă
flacăra a licurit a stea căzând
prin negura lungă cât şapte ani-lumină
nu voi şti niciodată nu voi înţelege
ce religie i-a clocotit lui tata în sânge
sau ce îngeri i-au spălat mintea
cu miere şi lapte
în luncă s-au adunat şapte cai şi muşcă
din inima lui bătută în cuie de iarbă
pe umbră
Hemoglife
Stânca din lac
e mai din nou
şi timpul să privesc lacul în ochi
adânc până la balaurul ucis de tata
cu foc, apă şi legi ale mecanicii aplicate
aşa a ştiut să se măsoare cu fiara
nu m-ar chema Gheorghe dacă nu aş putea
- obişnuia să spună
iar la urmă, gravitaţia l-a îndoit la pământ
aceeaşi gravitaţie ce le permite sfinţilor
să leviteze şi balaurilor să zboare
tata s-a rostogolit peste păduri
bulgăre de foc
licurici stins în lac
Hemoglife
Bruma solstitium
pentru cine bat inimile
în cea mai lungă noapte a anului
când atâtea clopote
îşi ascut limbile pe muchia gerului
şi ori de câte ori te iau în braţe
zăpezi asurzitoare mă viscolesc
până la os
cu dangăt de sânge
Hemoglife
Panta rhei
inima
arenă plină ochi cu iezi
aburii expiraţiei lor se ridică
fierbinte
sub claviculă
reci
mâinile gladiatorilor fără inimă
despicând piepturi
să scoată inimi
şi să le împingă înapoi în artere
uitând
Hemoglife
One-way ticket to moon
noaptea despachetează
stele din valize obscure
molia indecisă
între plafonieră şi lună
se frânge în stejar
hemoglifă
incizată în albul ochilor
numele tău
închid fereastra şi tai
biletul de avion cu foarfeca
Comentarii aleatorii