m-am oprit brusc. de-atunci sufletul galopează.
în urma lui, corpul mi-a rămas bine înfipt.

*
pentru salubrizare azi e zi liberă. există
pentru fiecare o zi lipsită de obligația de a
străbate același drum . și nu mai sunt case
nu mai e decât mersul, iluzia că azi începi să fii.
alte drumuri și străzi.

întotdeauna lângă umbră este un corp străin,
o muchie ascuțită ori una domoala
sau chiar tu ești acolo.
și lumina zbătându-se să iasă din soare.
apoi ai senzația că din ființa ta se pierde ceva
împrăștiindu-se în zare.

apare până la urmă și un alt cer.
vopsit în alte culori dar pentru fiecare om
el pare albastru, din ce în ce mai albastru.

în prime-time se transmite
o știre despre o specie ciudată
despre oameni singuri și triști
cu chipurile învelite în sticlă.
știi cât de aproape sunt de marginea de sus a blocului?
dacă printr-un accident cineva i-ar împinge
în hăul întunecat nu ar fi nimeni
să-i strângă sau plângă.

poate mâine