I
încă din luna trecută
vecina mea şi-a cărat o noapte întreagă
mobilierul vechi
afară din casă
îşi renova amintirile
a fost nevoie de analize serioase
timpul îi scotea anii dintr-o fântână
cu o ciutură
cumpăna se încovoiase de singurătate
sub pietrele izvoarelor
începea drumul arterelor
transportau sângele
amorţit de ruginiul din oase
în celălalt infinit

II

săptămâna trecută
m-am simţit slăbit într-o dimineaţă
i-am surprins
îmi scoteau cerul din ochi
deschiseseră o gaură adâncă
ca o gură de mină
încărcau cu trocul în vagoneţi toamna
o împingeau peste dealuri în vii

III

noaptea trecută
s-au apucat să mute
muntele de peste vale
îl încărcau
pe lungi benzi transportoare
de cauciuc rostogolite pe role
îl coborau la oraş
bucată cu bucată
spuneau că-l vor măcina
cum macini grâul la moară
şi-l vor stoarce de aur

acum ne extrag cu un troliu
aşchiile
stâncile şi potecile
împlântate în noi de atâţia ani

rămân copacii prăbuşiţi la pământ
au spus că-i vor arde
să lumineze până departe
petecul de cer
răsărit pe locul muntelui

dar tocmai acum Doamne
am rămas şi fără anotimpuri
şi-au mutat în grabă corturile
pe alte dealuri