Se şterg urmele jurămintelor,
Scrise pe flacăra unui chibrit
Ca un lung rând de cocoare
Pe un cer al palmei.
În amintirea noastră ploaia îşi face loc.
Altcineva rupe firul celor
Ce pleacă odată cu toamna.
Ferestrele apusului cârtesc zădarnic.
Poate că te mai ţine pământul în braţe.
În nebuloasa care vine se deşteaptă la viaţă
Tresăriri amorţite de vânt.
Fioros vine la noi calul de aur.
Copitele scrise cu cerneală
De mâina unui copil,
aranjate de noi,
toate ne spun despre farmec.
Schimbarea locului , vremii
ţine în coarnele sale un vânt nou
ce se pierde.
Dar acasă se mai conturează
umbra cuiva uitat,
fusta bunicuţei mai flutură incă a hărnicie.
O pace umple ograda,
iesind prin deschizăturile sufletului.
În cuiul vechi atârnă cuşma de cârlan a bunicului-
mai bătrână ca toţi,
crispate, pe pereţi mai joacă încă dungi albe de apă…
Apoi dispar, prevestind tuturor
Apropierea somnului