(compasul viselor mele arată mereu
înspre nord) - czeslaw miclosz

desenam în jurul tăcerii o căldură tomnatică
puneam amintiri în pomii crescuţi pe marginea pleoapelor
să le polenizeze vîntul când vor înflori
desenam şi mă răsuceam ca o cheie într-o broască solidă de fontă
cum sînt pe la uşile celulelor san quentinului
(prin gaura ei libertatea se vedea ca o baltă de sânge)

atunci gnomii tăi seductivi
împreună cu un pumn de cuvinte
au venit să mă lege la ochi
şi pe mine

poftiţi
ochii mei sînt ca două ocne de sare
au dat gust tuturor supelor lumii
din ei au ieşit rînd pe rînd galaxiile
calea lactee pămîntul grădinile cactuşii

tu-i vrei închişi din nou în trecut
acolo unde ca un nebun oraşul înfulecă oameni
iar zilele se strâmbă-n oglindă

pînă cînd bobul de grîu nu e pus în pămînt
rămîne un famen
mi-ai zis
recitîndu-mi din cezar pavese

m-am uitat către est
(estul e alma mater-ul meu)
şi vedeam legată la ochi beligeranţa ta
confuzia ta
călcînd pe urmele evei