Simt paşii tăi
cum urcă scara,
pas cu pas,
pe marginea cerului
la care privesc.
Se vede cum deschizi uşa,
cel rămas jos plânge
şi aude
cum îl ard lacrimile.
Părul o să mi-l ningă
stele cu fulgi de lumină.
Cineva îmi comprimă timpul
şi mă împinge pe poarta
la care aştept demult.
Dumnezeu închide o fereastră
şi steaua mea predestinată
ramâne să urce prin gânduri.