Poezie fără drum de întoarcere

imaginea utilizatorului caminante

sâmbăta mergeam să mâncăm amandine
coboram scările și băteam în toate ușile
frate-meu avea un pantof de-o culoare și altul de alta
eu aveam sub maieu mașina lui de colecție
un fel de-a-nșfăca ceva la îndemână

ne strângeam mai aproape scaunele de fier
făceam un schimb de scrâșnete apoi
intram cu totul în ovalul lingurițelor

odată ne-am uitat în sus
câteva ferestre de bloc
făceau un fel de descusătură
într-una creștea un lămâi minunat

rădeam, îi spuneam
c-am să-mi pictez mustățile cât se poate de lent
urechile lungi de iepure
guma albastră o voi lipi sub marginea mesei
acolo
vor căuta un tunel

apoi ne-am oprit să cântăm
la orga veche lăsată afară
de-un tip mai năstrușnic care dăduse explicațiile apoi
închisese toate ușile alea în urmă

de la etaj se auzea cum cineva începe să drăcuie
apoi senzația că voi fi stropită cu ulei parfumat
blocul se ducea alergam după el
tot mai la vale
mai la vale