Dedal -
(sonet de urgență I)
Are tenul gros, plutind în creme
de puroi, adulmecând podele,
când se lasă peste paturi geme
cine-i prins sub fesele ei grele.
E frumoasă, la orizontală
stau răpuși admiratori, din goană,
de privirea ei ca și o boală,
de parfumul ei ca de coroană.
Se strâng dinții fragezi, să-i culeagă
dintre sâni și laptele și fierea
iară gura știrbilor, beteagă,
soarbe prinsă-n sfârcuri învierea,
în salonul alb unde frumoasa
răpitoare își ascute coasa...
Poezie:
Comentarii aleatorii