este cu totul altceva, acum. o retragere-raspuns care valorizeaza si primul vers, a carui conotatie se pierdea, in textul initial.

Slab text, pentru cine a pus mana pe carte si a studiat poezia in detaliu, acest text se apropie ridicol de pastisa. Vezi poemele amniotice ale lui Mihai Galatanu. Cateva exemple aleatorii: "Pântecul e sacul în care am încăput,/ eu singur şi cu lumea toată. Eu singur/ împreună cu lumea toată./ Pântec divin! Şi sac cusut la gură! Închisoare delicioasă,/ În care viaţa mea se lăsa depănată. Depanată. Trepanată. Direct/ pe creier./ Viaţa mea se lăsa scursă în pântec,/ Loc în care n-aveam să mă mai întorc niciodată,/ pentru că niciodată nu am ieşit./ Pântecul era pajiştea cusută la gură./ Pe care aveam să mă plimb, după moarte, viaţa toată".

Si foarte multe alte exemple din tot felul de poeme amniotice marca Galatanu.

Uite, vezi Virgil Titarenco, te comentez precum meriti. Argumentat, pertinent. Am observat ca niciunul dintre comentatori nu au vazut lipsa ta de originalitate, tocmai de aceea am hotarat sa te iluminez.

Îmi place ideea poeziei ca şi pântec, matrice, loc de refugiu oniric dar, în afara ei nu aflăm mai nimic.
Adică, ştim, de regulă, ce anume presupune starea de făt. În măsura în care ştii şi tu sau ne sugerezi.

„doar blînd și primar ca un pîntec”

Dacă „povesteşti” de lichid amniotic poate să dispară „pântec”, că doar lichidul amniotic nu se află la creieri. Sau doar dacă se continua „ca un pântec care...”

„blând şi primar ca un cântec”, ar sugera mult. Tu decizi. În fond, cântecul e mult mai apropiat atât de eufonia maternă cât şi de matricea poetică. Sau invers.

„Excitaţie de sex sacru”. Să fim serioşi ! Asta cu sex sacru sună a tantra lui Bivolaru, să avem pardon! Nu sugera tu cât de elevat este sexul tău poetic. Lasă-ne să intuim. Deşi sex şi sacru, la un loc, repet, duce a un loc comun, bivo şi ai lui.

„în visuri pe care nu mi le mai amintesc niciodată
dincoace de oglindă”.
Care oglindă ? A cui ? A pântecelui? O introduci la final, prea brusc, prea nepregătit...
Nu te supăra, nu sunt ranchiunos, dar critica ta este o invitaţie binevenită la critică, constructivă, desigur, nu?
Dar, poezia este slabă. Dar cred că şi tu o ştii. Să ne citim cu plăcere.
Cu sinceritate,