mă găsesc la începutul zăpezilor fără lemne
cărbuni sobă reșou
doar cu un vagon gol în fața garajului
gândurile mi se risipesc printre cârdul de lișițe
ca niște boabe sfăr'mate
amintiri fabuloase cu pomi de crăciun
colinde câștiguri la loto tremură în frigul ciobit
cred că iluziile sînt conciclice atunci
când îți pierzi echilibrul
adesea prin mine trece durerea lui Iov
ca o poartă de fier cu balamalele rupte
lumina dă să intre prin ea și cade
după ce se ridică
se scutură
își adună monedele
și-mi bate la ușă
când îi deschid îmi întinde cei doi bănuți
singura ei avere și-mi spune
na banii ăștia să-ți iei
lumânări