Tușul nopții se șterge încet
un roib negru poartă steaua albă pe frunte
mătase albastră fuga sa printre valuri
la capătul lumii dinspre soare răsare
roibul alb străbate stepa
ca o rafală

Marele Fluviu Galben
începe călătoria din munți
traversează pădurea de pini
traversează deșertul
vărsîndu-se-n mare

Mai departe de mare, mai aproape de soare
se scutură pinii de ploaie
condorul desenează largi cercuri
pe cerul din ce în ce mai senin
în vale umbra dragonului
se mistuie rotocoale de fum
și dispare

Dînd slavă tuturor celor ce sînt
aidoma celor din cer și pe pămînt
cîntecul pădurii de pini
cea mai frumoasă cîntare
aceea care-l redă pe sine
sie însăși.