îngheţul taie ziua
ca pe o fereastră pe care mi-am scris numele
scrâşnet lung colţuros
mă urmăreşte până în inima primului verb

cine a păstrat îngheţul
sub mantie
cine a cules trupul lui
şi l-a amânat nouă
până s-a copt ca un furuncul

în florile de gheaţă amintiri
bolduri subţiri de eter casant
susţin măreţia frigului
din subconştientul colectiv
particular şi fariseic până la
eu nu sunt
ca ceilalţi
mă spăl de trei ori pe zi şi hrănesc vrăbiile cerului
cărora nu le mai poartă nimeni de grijă

din punctul de vedere al apei
estetica gheţii e mândrie
am să plec de aici
nu privi înapoi iubito
cum îngheaţă în vale
până şi limba clopotului