deconstrucția textului confesiv e singura pe care o putem lua în calcul atunci când natura limbajului este simplă. poate există o teamă de perimare și-sau de lipsă de originalitate, poate poetica modernă tinde să-și îndrepte atenția sprea ate zone ale construcției sensibilității. cu siguranță, trebuie să ai curaj să scrii "clasic". tu văd că-l ai. întorcându-mă la deconstrucție (alfel, consider că poemul tău spune singur ce are de spus), văd urma memoriei (hypomnemata), ființa ca un in extenso al acesteia și teama produsă nu de moartea în sine (thanatos), ci de împletirea (symploke) ei cu discursul despre ființă (logoi peri onton)