floare de vâsc
închin patru colţuri de
turte sărate
din apă mâinile tale
frământă perna unei fete ce doarme

aruncă în mine cu frunze

nu-mi place gustul pământului
ţi-am spus de câte ori mi-ai cerut un
sărut miroase a viaţă
leagă-mi un bilet de amintire la gleznă

încă visez
sunt primul care nu le mai crede
nu este niciun câine sălbatic să muşte luna
cine mai trăieşte după ea

vântul izbeşte-n vocale

cum să mă-nchin să
nu te doresc
femeie nu-mi spune că eşti
aproapelui meu