stau lângă o tufă sfântă
alcoolic dependent de femei şi ateu
cineva mă lasă desculţ

vor zbura păcătoase
deasupra capului meu păsări la
cuiburi ascund
speranţa că te întorci de undeva
pietre învaţă pe litere
umbre să toceasca în colţuri
lilieci sub foşnetul nopţii
lumina face spărturi

moartea plăteşte
datoria unui om spălat pe picioare

iubirea este limita imaginaţiei
un fir de nisip aruncat de stridii
în apă
vântul mă pune să
zbor contra lui
prin oglindă hipnotizat
se priveşte