Grăbit,
îmi părăsesc corzile vocale,
uitându-mă precum un fugar
în jurul meu,
traversez liniile palmei,
îndreptându-mă către malul
celălalt al clipei.
Mă pierd printre mulțimi,
valuri de ființe fugărindu-se
prin spiralele turnurilor,
în căutarea apogeului.
Un fulger zguduitor
împrăștie mulțimile,
munți de nouri în flăcări,
un vulcan erupe în spatele lor.
Privindu-mi cerul,
o mână de gheață
își îndreaptă arătătorul spre mine,
o ploaie torențială
îmi cade în labirinturi.
Grăbit,
mă întorc în țesuturile mele,
în țeasta mea,
mă adăpostesc
în peștera unei iluzii.