celestin -
nu putem ține prea mult
ploaia
până își lasă norii pe umerii
celor care răcesc ceaiul
suflănd în cești frunzele de mentă
nu știm nimic unul de celălalt
împărțim același drum
ca doi călători puși în desenul unui copil
pe care l-am șters cu degetele ude
Poezie:
Comentarii
- /// -
a.a.a. -
Dacă textul se termina la "degetele ude", era ok.
Ce urmează e teoria pantofului înfuriat.
cel puţin prima strofă
Ottilia Ardeleanu -
ştiu că m-a făcut să simt mirosul de mentă şi parcă şi timpul a devenit mai cald! bună şi ideea desenului.
de acord întru totul cu Adrian. ultima strofă ar putea fi în alt loc, dar nu aici. primele două se completează şi se închid cum trebuie. nu au nevoie de "joacă", nici vorbă!
chiar mi-a placut. nu știu,
sebi -
chiar mi-a placut. nu știu, dar mi se pare total diferit față de ceea ce scrii în mod normal. are sens, mesaj, finețe.
dar, într-adevăr ultima strofă e din alt film. unul chiar prost
am tinut cont de sfaturile
celestin -
am tinut cont de sfaturile voastre Adrian Otilia si Sebi va multumesc pentru citire
nu sunt eu
dudu -
in masura sa dau sentinte, dar asa cum ti s-a mai spus pe aici de catre persoane competente, ar trebui sa lasi sa curga firesc cuvintele. aici ai cam reusit. de obicei, te lasi sedus prea tare de "telul" de a metaforiza totul, de a spune alambicat, de a atrage neaparat atentia si rezultatele nu sunt chiar cele dorite.