caut un refugiu. vidul
în care să nu simt frângerile de zi cu zi ale lucidităţii, senzaţia
că pot vedea prin sticla oricui când sticla mea e complet fumurie,
căzăturile violente pe gheaţa care mă separă
de bărbatul nirvana,
bilele de plumb împinse de pe o parte şi de cealaltă
a străzii (ochii negri ai celor neobişnuit de singuri) care mă conving
că nu voi ajunge niciodată să simt
decât o fericire sintetică.

caut un refugiu. un gol
perfect mulat pe nevoile mele, pe cusăturile mele
de femeie nocivă. ca un jet de apă rece
înainte să intri în comă alcoolică.

caut. dragostea cu ochii roşii
şi febră şi turbare. câinele care s-a dezlegat
şi a fugit în lume. momentul acela
când am să închid ochii cu teama că ai să dispari
dar
tu vei rămâne.