dedicată cu dragă inimă lui Ionuț Caragea
stelele sunt oarbe astă-noapte
am descoperit forma perfectă a căldurii
mulată pe corpul tău
singurătatea
voi îndupleca necuprinsul
să mă închidă
într-o sferă
a propriei respirații
lasă-mi cuvântul să mă poleiască în aur
trăiesc în secolul marilor neîmpliniri
adormită într-o picătură de rouă
sunt presată de timp și
zdrobesc amintiri
îmi sugrum durerea cu nervurile frunzelor
ochii mi se scurg în pământ
răsar lacrimi albe
stelele sunt oarbe astă-noapte
lupoaica este undeva pe calea lactee
hrănindu-și puii în scorbura
întunericului
mi s-au aburit ochelarii de frig
și nu mai văd
Poezie:
Comentarii
Aranca -
o poezie ce ar mai putea fi usor prelucrata, eliberata de unele rinduri balast, poate chiar omisa rima din strofa a treia. am cautat mesajul... si totusi e o dedicatie. prietenii stiu de ce.
Snowdon King -
multumesc de dedicatie Unoeri rima, involuntara sau nu are rol de a imprima mesajul in memoria cititorului. Textul are alternante cald-rece, nopti de cosmar, zile de balast, cred ca scopul tau a fost atins. Cel putin, eu unul am receptionat si iti multumesc.
Aranca -
fiind o dedicatie, nu mai sintem obiectivi. e ziua ta, Ionut?
Snowdon King -
nu, e iubita mea de la capatul pamantului...