într-o zi m-am sculat mort
clopoțelul legat de degetul de la picior suna a marș funebru
câteva domnișoare plângeau scrobite la marginea iazului
decapitând din moștenire rochii și funde
dropiile anunțau începutul sezonului de vânătoare
cum să te cuceresc când am culoare palidă de eclipsă?
cum să îți aduc nori de marțipan în bucătaria ta plină cu fantome ?
mă întind mai comod sub pietre, mușc din lemnul rădăcinilor
ce cresc în mine surde, mă numesc acum
Natsuke Tajiro, sunt sluga ta imperială, învăț să mișc
evantaiul de mătase gonind gâzele delicate de pe fața ta albă,
pudrată de curtezanele tinere, ca o broderie adusă în vis de
12-13 marinari, gemând să ajungem la vreun țărm..
vâsleam ca un pitic pe viață și pe moarte
viața mi se părea o comedie cu ciucuri mov.
ciorile strigau cu acustica unui motet în bolta acută:
dispari, allegro, vicleanule...
Comentarii
yester -
...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
Aranca -
poemul pare o polifonie compozita interpretata de oratorienii uitati prin corabiile de hirtie din iazul acesta domestic cotidian. totul tinde sa se subtieze, sa capete nuantele si gustul pietrelor, dincolo de tabloul profan "La Rappresentazione di Anima e di Corpo" recent restaurat, si tu stii cine e autorul "într-o zi m-am sculat mort clopoțelul legat de degetul de la picior suna a marș funebru"