ea dureros în intimitate cu mine în fiecare zi la alte ore
ca o pilulă mare de care uit mereu pe care nu o-nghit
deget pe gât o scot din ficat din stomacul meu răsculat
oticnesc până iese cu coatele pe marginea chiuvetei
și capul în mâini se revarsă în valuri și vasul se umple
un braț de garoafe de seră corole înfipte cu bolduri
în cozile fragile și melci fără cochilii alunecați de pe obraz
pe gât dârele lor de cucută din urechea deschisă
bale de fiere petale sâmburi amari mă șterg de ea la gură
pumnul meu plin cu nisip scoici gheare de corb
praf de marmură pilitură de fier cioburi ghimpi
ah ghimpi de cactus uscat înflorit pumnul meu
ea cu sinceritate dureros pentru mine
atât de sincer și intim în lupta mea cu ea
mă întreabă întreb ce mă ține cu ochiul deschis
cu gura deschisă urechea de ce nu mă-nving
atât de deschisă pe macadam întinsă pironită acolo
de ieri s-a lăsat bruma în jur zavoarele s-au tras
storuri au coborât peste ochiuri mici de ferestre
pe macadam pe mine de ieri s-a lăsat bruma
ea în luptă cu mine atât cât simt de ce nu mă-nvinge
de ce nu-mi ajung atât
de ce nu mi-ajunge
cât simt
solomon -
Poezie:
Comentarii aleatorii