**lui Ivan Generalic**

lungimi de undă fracționate; acul scalei oscilează in derizoriu.

turmele negre urcă dealurile de nori, căptușite cu spinări de cactuși.

deasupra dinților de lapte ,
mare spaimă:
suspin curat: inghețat;
șirag de perle roșii pe frunte și-n jurul gâtului;
privirea stinsă.

infruntă haosul confuziei spicelor:
cocoșul prins de par.

n-au mai putut indura
strigătul lui de deșteptare și
l-au pironit.

consternarea iși prelinge unguentul printre crengi cu frunze
albastre.

vâsle-prelungirea aripilor,
surpă malurile inserării;
aura roșiatică a hotarelor ei
dispare incet, asemeni unei fotografii supraexpuse la lumină.

marii prădători fug in toate direcțiile, abandonând plasele;
sunt ridicate, apoi băgate sub brazde,
rânduri, rânduri de instincte vătămătoare.

stele s-au rostogolit pe poteci de durere.

pe cerul gurii turbatului intuneric,
mai veghează-nadă pentru al dimineții rechin:
un… cu-cu-riguu viu.