foto: p.b.
va veni un bulgăre în care mă voi aduna din toate noimele tale tandre,
ca o pelerină lipită udă… de un trup lipit încă, ud,
pentru că mi-a fost viața un asfalt secetos lângă trotuarele magazinelor opale,
o caniculă înjunghiată spre a proteja copilul rebel din mine,
va veni o barcă pe lângă care voi pluti fără prenumele tău de sfântă
cum un valsam al unei mări ceruite cu un cer senin,
pentru că am fost și nor în viața asta de țipăt pescărușian
un bolnav atent la perfuziile prietenilor de păpădie
va veni o carte sub care mă voi întinde comod
precum sub plapuma ideilor preconcepute ale unor președinți,
dar oamenii și noțiunile de care vorbesc nu mai sunt,
poate nici tu,
există însă un lichid ce ne lipește de fiecare zi... ca și cum am fi veșnici.
Comentarii
Aranca -
un monolog în oglinda veșniciei, cu tot angrenajul acestui efemer nedefinit. o lume de hârtie în care speri să îți găsești liniștea...cu scenografia de rigoare "pentru că mi-a fost viața un asfalt secetos lângă trotuarele magazinelor opale" "va veni o carte sub care mă voi întinde comod" imagini cu totul speciale: "va veni o barcă pe lângă care voi pluti fără prenumele tău de sfântă cum un valsam al unei mări ceruite cu un cer senin, pentru că am fost și nor în viața asta de țipăt (...) un bolnav atent la perfuziile prietenilor de păpădie"
yester -
de ce ar fi prea puțin mulțumesc? de ce ar fi prea mult orice altceva? întrebările acestea își vor găsi răspuns. până atunci, vară după sufletul tău, Marina!