Downloaded

imaginea utilizatorului nepotul lui rameau
Olfactiv

Mă las demontat ca un robot tri dimensional
nu de mult am fost un metal stupid
acum am inteligență și o portiță cu 5 axe prin care poți pătrunde în mine
ești deja înăuntru ca Aliza, între rotițele dințate din nori
ticăind veselă, ba chiar jucând șotron pe terenul meu de gunoaie interne
te-ai așezat cu genunchii strânși sub bărbie pe inima mea
pulsând electrice respirații de balenă australă.
te gândești să vezi unde țin sufletul,
îl cauți intr-o pată de ulei de transformator
legat cu izolirband de poteca pe care alergi fericită cu plete aurii
în vântul plămânilor mei de tablă
găsești caietele copilăriei mele, piulițele cu care strângeam la piept povești
ochelarii de sudură cu care m-am construit zi de zi
crescând pentru tine, mâncând cositor pentru tine, dorind să îți fac
copii de sârmă cu ochi de sticlă și ghiozdan din lemn STAS
să putem sta îmbrățișați sub roți mari de tren de care nu ne e frică
să ne cățărăm veseli pe garduri înalte de mii de metri ca un fleac,
ca o probă olimpică mult prea simplă, eram mereu doi
si știam unde să ne găsim fericiți
chiar fără simțul mirosului
downloaded.

Experiment literar: 

Comentarii

remarc "să putem sta îmbrățișați sub roți mari de tren de care nu ne e frică". Cinematografia versului e sublima

Dincolo de Cele Trei Legi ale Roboticii (v. Isaac Asimov - I, Robot) ce se pot aplica și aici, e un altfel de poem (tridimensional?) despre relația interumană în contextul distopiei actuale. dar unde sunt sufletele roboților? "te gândești să vezi unde țin sufletul, îl cauți intr-o pată de ulei de transformator legat cu izolirband de poteca pe care alergi fericită cu plete aurii în vântul plămânilor mei de tablă" și oare cum se poate manifesta afecțiunea roboților? "găsești caietele copilăriei mele, piulițele cu care strângeam la piept povești ochelarii de sudură cu care m-am construit zi de zi crescând pentru tine, mâncând cositor pentru tine, dorind să îți fac copii de sârmă cu ochi de sticlă și ghiozdan din lemn STAS să putem sta îmbrățișați sub roți mari de tren de care nu ne e frică" Poate ținând totuși cont de Proprietățile Endocronice ale Tiotimolinei Resublimate, lumea ar deveni mai bună.